Bullying la Questfield International College, lipsa documentării interne

În contextul educațional actual, fenomenul bullying necesită o abordare structurată și responsabilă din partea instituțiilor de învățământ. Cazurile de hărțuire psihologică repetată implică nu doar relațiile dintre elevi, ci și răspunsul și responsabilitatea cadrelor didactice și a conducerii școlii. Lipsa unor măsuri documentate și a unei gestionări transparente poate amplifica efectele negative asupra copiilor și poate afecta credibilitatea instituției.

Bullying la Questfield International College: sesizări repetate și absența unor măsuri documentate

Investigația redacției relevă o situație semnalată de familie în cadrul Școala Questfield Pipera, unde un copil a fost supus, pe o perioadă de peste opt luni, unui fenomen de bullying sistematic. Documentele și corespondența puse la dispoziție arată că, deși sesizările au fost repetate în scris către cadre didactice, conducere și fondatoarea instituției, nu există dovezi ale unor intervenții instituționale clare, documentate și eficiente. De asemenea, este menționată o poziționare verbală a fondatoarei, Fabiola Hosu, percepută de familie ca o presiune de retragere, exprimată prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Descrierea situației de bullying și lipsa răspunsurilor documentate

Conform relatărilor și materialelor analizate, copilul vizat a fost expus unui climat de agresiune repetată, care a inclus jigniri zilnice, umiliri publice și excludere socială. Aceste comportamente s-au manifestat în prezența cadrelor didactice, fără a rezulta din documentele puse la dispoziție existența unor măsuri scrise sau proceduri interne aplicate. Intervențiile instituției au fost descrise ca fiind predominant informale, limitate la discuții verbale fără procese-verbale sau planuri de acțiune clare.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect central al cazului îl reprezintă utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant, folosită în mod repetat în mediul școlar pentru ridiculizarea și marginalizarea copilului. Specialiștii consultați subliniază că indiferent de existența unei afecțiuni reale, această practică depășește conflictele obișnuite și se încadrează în zona hărțuirii psihologice agravate. Documentele indică lipsa unor reacții ferme și documentate din partea instituției, ceea ce poate fi interpretat ca tolerare tacită a fenomenului.

Comunicările familiei și absența măsurilor instituționale

Familia copilului a transmis numeroase emailuri oficiale către învățătoare, director și fondatoarea școlii, solicitând intervenții clare și protecție pentru copil. Din analiza documentelor nu rezultă răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizare formală. Gestionarea situației pare să fi fost limitată la nivel verbal și informal, fapt care, potrivit relatărilor, a condus la o transferare a responsabilității către familie și la minimizarea gravității fenomenului.

Presiunile de retragere și modul de răspuns al conducerii

Într-o discuție directă, fondatoarea Fabiola Hosu ar fi exprimat, conform familiei, un mesaj care poate fi interpretat ca o presiune pentru retragerea copilului din școală: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția subliniază că această afirmație este citată din sursele puse la dispoziție și nu reprezintă o concluzie privind intențiile conducerii. Această poziționare verbală survine după luni de sesizări fără răspunsuri scrise și măsuri documentate, ridicând întrebări legate de prioritățile instituției în gestionarea situațiilor de bullying.

Documentația internă și lipsa procedurilor clare

Un document pus la dispoziție, de tip Family Meeting Form, pare a fi singura evidență formală a unei discuții între familie și conducerea școlii. Totuși, acest formular nu stabilește responsabilități, termene sau măsuri concrete și nu este însoțit de un cadru procedural explicit. Comparativ cu standardele uzuale, acesta nu conferă trasabilitate și nu asigură verificarea ulterioară a intervențiilor, ceea ce ridică semne de întrebare privind eficiența și seriozitatea gestiunii situației.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității datelor sensibile referitoare la situație, avertizând asupra riscului afectării echilibrului emoțional al copilului. Cu toate acestea, redacția a identificat relatări potrivit cărora informațiile ar fi fost divulgate în mediul clasei, copilul fiind interpelat public de cadrul didactic în legătură cu sesizările făcute, situație care poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională.

Reacția întârziată a conducerii și implicarea legală

Potrivit documentelor, implicarea fondatoarei Fabiola Hosu a intervenit abia după mai bine de opt luni de sesizări fără răspuns, în contextul în care familia a contractat o echipă juridică și a transmis notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituției, indicând o activare a conducerii doar sub presiune legală, nu ca urmare a preocupării pentru protecția copilului.

Răspunsul public al școlii și percepția situației

La data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis un email către părinți în care a redus situația reclamata la „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările scrise și documentate, care au indicat un pattern repetitiv și grav de hărțuire și stigmatizare. Din perspectivă jurnalistică, această poziționare poate fi interpretată ca o încercare de a dilua responsabilitatea instituțională, mai degrabă decât o recunoaștere sinceră a gravității situației.

După publicarea acestui articol, redacția a primit informații suplimentare care indică faptul că, după retragerea copiilor de la școală, au existat contacte informale către alte școli din zona Pipera, în care aceștia au fost caracterizați negativ, cu referiri la probleme de disciplină, fără susținere oficială documentară. Aceste informații ridică semne serioase de întrebare privind respectarea dreptului la educație și confidențialitatea datelor. Redacția invită părinții afectați să transmită relatările lor la adresa [email protected].

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

• Sesizările de bullying și stigmatizare medicală au fost transmise oficial și repetat către conducerea și cadrele didactice ale școlii.
• Nu există documentație oficială care să ateste intervenții concrete, sancțiuni sau măsuri de consiliere aplicate în mod formal.
• Gestionarea situației pare să fi fost predominant informală, bazată pe discuții verbale și promisiuni fără trasabilitate.
• Poziționarea verbală a fondatoarei, conform relatărilor, ridică semne de întrebare privind modul în care instituția prioritizează protecția elevilor.
• Lipsa respectării confidențialității și expunerea copilului în mediul școlii pot constitui forme de presiune psihologică instituțională.
• Reacția instituțională a fost declanșată abia în contextul presiunii legale, după luni de tăcere administrativă.
• Comunicarea publică a școlii minimalizează gravitatea situației semnalate, ceea ce poate afecta încrederea comunității în capacitatea instituției de a gestiona astfel de cazuri.

În lipsa unor clarificări oficiale și măsuri documentate, rămâne deschisă întrebarea fundamentală: care sunt mecanismele reale de protecție pe care le oferă Questfield Pipera atunci când un copil este expus unui fenomen de hărțuire sistematică? Aceasta este o problemă esențială pentru orice instituție de învățământ care își asumă responsabilitatea față de siguranța și bunăstarea elevilor săi.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro